“Codex Alimentarius” a început cu România
Experimentul “Codex Alimentarius” a început cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat de Uniunea Europeană să înceapă implementarea “Codexului”, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populația planetei).
“Codex Alimentarius” este un pachet de norme după care se vor alimenta populațiile tarilor semnatare. Acesta pornește de la principiul cã Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrană artificialã, din produse chimice, cea modificatã genetic etc.
Nu trecuse nici o lunã de la implementarea “Codex-ului” şi o ştire susținea că România este prima tarã din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasa a substanţelor chimice impuse de “Codex Alimentarius“. Image Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerţ Codex Alimentarius este acum finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, ce aparţine Naţiunilor Unite, ONU) şi FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a SUA). Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Originile chimiei farmaceutice În jurul anului 1860, „bătrânul Bill” Rockefeller, comerciant de petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical, cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul” de „cură împotriva constipaţiei” şi a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din această cauză şi a adăugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carenţe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs. Imperiul Rockefeller a fost construit graţie acestei formidabile şmecherii care consista în a convinge oamenii să ingereze un derivat de petrol brut îmbogăţit cu caroten. Aşa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau în mod tradiţional bazate pe cunoştinţe extrem de precise legate de corpul uman şi erau centrate (ca preocupare) pe binele şi sănătatea fiinţelor umane. Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea producţiei chimiei farmaceutice şi atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de parafină pură, clasificat drept laxativ uşor şi recomandat împotriva constipaţiei cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obişnuite. Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze. Rockefeller şi IG Farben Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaştem a fost conceput de către o asociaţie condusă de Rockefeller şi IG Farben din Germania nazistă. Compania Standard Oil aparţinând aşadar lui John D. Rockefeller, deţinea în 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben îl finanţa pe Adolf Hitler cu până la 400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, aşa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi avut loc…” În 1941, IG Farben construieşte cea mai mare industrie chimică din lume la Auschwitz, profitând de mâna de lucru din lagărul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declaraţi vinovaţi de genocid, sclavie, furt şi alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben în BASF, BAYER şi HOECHST. Toţi aceşti responsabili au fost însă eliberaţi în 1952, la numai un an după ce fuseseră condamnaţi, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupând funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O dată eliberaţi, cei care se aflaseră în conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând funcţii foarte importante. Până în anii ’70 consiliul director pentru societăţile BASF, BAYER şi HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceştia îl finanţau pe tânărul Helmut Kohl. Prin susţinerea politică a acestuia din urmă, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decât societatea mamă înfiinţată în 1941. Organizaţia nazistă de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o reuşită totală, şi deja de multă vreme piaţa chimiei farmaceutice a planetei a fost şi este controlată, organizată şi administrată pentru a asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice. IG Farben şi Codex „Tradiţia” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociaţia pentru Industria Chimică”. În 1955, industria chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile Camerei de Comerţ Internaţional a Naţiunilor Unite şi Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare număr de partide politice europene aşa-zise de stânga şi de dreapta au fost finanţate de această industrie pentru a se asigura o legislaţie favorabilă industriei farmaceutice. Obiectivul Codex-ului Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri. Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni…” Cuvântul latin „codex” desemna în antichitate echivalentul unei cărţi actuale, „paginile” fiind la început tăbliţe din lemn cerate care erau legate şi prinse la cotor cu nişte curele. Codex-ul s-a impus în Imperiul Roman şi a înlocuit pergamentul, care constituia, în afara frunzelor de palmier şi a tăbliţelor de lut, una dintre primele forme de carte cunoscută şi utilizată în cadrul culturilor eurasiatice. În ultimii ani, denumirea de Codex Alimentarius a ajuns să fie tot mai cunoscută ca fiind numele unui cod general de reglementări și direcții privind producerea, furnizarea și consumarea alimentelor. Codex Alimentarius a apărut încă din anul 1963, acesta fiind opera Organizației Națiunilor Unite (ONU). Cu toate că ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional, Codex Alimentarius s-a dovedit gradat a fi un veritabil dușman al oamenilor, în loc de a îndeplini rolul declarat cu mult aplomb, de instrument de protejare a consumatorilor din întreaga lume. Comisia care elaborează Codex Alimentarius (The Codex Alimentarius Commission – acronimul ce este folosit în limba engleză fiind CAC) este un organism internaţional ce are drept scop declarat să stabilească un set de standarde globale pentru alimente. Comisia a fost înfiinţată în anul 1963 ca rezultat al rezoluţiilor ce au fost adoptate în anul 1961 la o conferinţă a Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (Food and Agriculture Organization – FAO), iar în prezent este finanţată în comun de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization – WHO) şi de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a Naţiunilor Unite. Dincolo de unele declaraţii de intenţie care la prima impresie sunt înduioșătoare mai ales pentru cei naivi, ignoranţi și creduli, marii patroni ai industriei farmaceutice și agro-alimentare, în cârdășie cu așa-zișii „iluminați” aflați la vârful francmasoneriei mondiale, au cel mai mare interes în privința legiferării Codex Alimentarius și acționează sistematic de ani de zile, în direcția eliminării complete a oricărei concurențe independente și a oricărei rezistențe împotriva monopolului pe care vor să-l instaureze pas cu pas. Având în vedere aceste aspecte, se poate anticipa că, dacă prevederile abuzive din Codex Alimentarius vor fi generalizate, oamenii vor fi tot mai condiționați din punct de vedere alimentar, riscând să devină dependenți de produsele otrăvite ale unei industrii globaliste, în mod evident dușmănoase la adresa vieții fiinţelor umane, care sunt tratate întocmai ca nişte animale de povară cu faţă umană ce pot fi manipulate şi mânate după diabolicul plac al unei așa-zise elite mondiale formată din mari bancheri și industriași. Concernul biochimic Monsanto este unul dintre coloşii ce alcătuiesc structura aşa-zisă „big-five” din domeniu şi care impun la nivel mondial folosirea OMG-urilor la adăpostul insidios al standardelor şi liniilor directoare ce au fost stabilite de către Comisia Codex Alimentarius. Aşadar, firma Monsanto este cea care ne aduce nu numai nişte înşelătoare „bunătăţi” în România, respectiv sămânţa de soia modificată genetic ce a fost realizată în eprubetă, porumb modificat genetic sau altele ce sunt asemenea, dar şi hormoni artificiali de creştere a ugerului la vaci, de scădere a mărimii coarnelor la ovine şi de creştere a încă o pereche de urechi la toate rumegătoarele. (Toate acestea par incredibile, dar sunt adevărate!) Constatăm în felul acesta tristul adevăr că politicienii români sunt, de fapt, nişte slugoi corupţi şi în mod indirect criminali, care s-au vândut şi se vând, atât pe ei înşişi, cât şi sănătatea oamenilor din această ţară, pentru fel şi fel de avantaje personale cu care sunt în mod viclean tentaţi şi corupţi, până în măduva oaselor, de către marile concerne internaţionale, cum este sinistra firmă Monsanto. Este necesar să precizăm, mai ales pentru cei neinformaţi, că organismele modificate genetic (OMG) nu sunt nicidecum destinate eradicării foametei mondiale, aşa cum, în mod mincinos suntem bombardaţi cu astfel de informaţii care urmăresc să ne adoarmă vigilenţa şi care sunt, în realitate o verigă pe care francmasoneria mondială o foloseşte în procesul general de spălare pe creier a oamenilor. În realitate, foametea mondială este doar rezultatul împărţirii inechitabile a resurselor şi a hranei de către lacomii bogătaşi care, la ora actuală, dispun din umbră de toate acestea. Miza pentru introducerea OMG-urilor în România şi, în general, în lume este una enormă şi implică monopolul asupra tuturor alimentelor ce urmează să fie implementate la nivel global. Ştim cu toţii că aceia care controlează după cum vor ei hrana (mâncarea) sunt, aşa cum ne putem da seama cu uşurinţă, stăpânii tuturor. Dacă încă mai există unii naivi ce cred, datorită ignoranţei în care se complac, că pretinsul preţ redus al OMG-urilor şi presupusa accesibilitate mărită a lor ar fi cumva o expresie a generozităţii încă nedescoperite sau a vreunui demers umanitar nedeclarat din partea francmasoneriei mondiale, atunci îi anunţăm că se înşeală amarnic. - sursa searchnewsglobal.wordpress.com