Coloranti: aditivi alimentari cu codul intre E100 si E182

 
 
Colorantii reprezinta combinatii organice, sintetice sau naturale, care au proprietatea de a colora produse 
alimentare lipsite de culoare, a restabili o culoare sau a potenta o aroma. Colorantii alimentari trebuie sa 
indeplineasca anumite conditii fizico-chimice, sa nu fie toxici si sa fie avizati de legislatia sanitara. 
Acestia pot avea atat surse naturale cat si artificiale.
 
- Coloranti sintetici, obtinuti prin sinteza chimica, au o putere de colorare mare si sunt mai ieftini decat 
cei naturali.
- Coloranti naturali: sunt substanele care se obtin prin extractie din plante, frunze flori (antocianii), 
sfecla rosie (betaciane), regnul vegetal si animal (carotenoide) s.a.
 
E175 – Aur
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor de suprafaţă.
Conferă o culoare aurie, putând fi folosit conform reţetelor la diferite ornamente pentru produse de cofetărie 
şi patiserie, la ornamente de ciocolată şi în unele lichioruri.
 
Nu se cunosc efecte secundare când este utilizat ca aditiv.
 
E174 – Argint
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor de suprafaţă.
Conferă o culoare gri argintiu, putând fi folosit conform reţetelor la diferite ornamente pentru produse de 
cofetărie şi patiserie, la ornamente de ciocolată şi în unele lichioruri.
 
Nu se cunosc efecte secundare când este utilizat ca aditiv.
 
 
E173 – ALUMINIU
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor de suprafaţă.
Conferă o culoare gri-argintie, putând fi folosit conform reţetelor la diferite ornamente pentru produse de 
cofetărie şi patiserie.
 
Nu se cunosc efecte secundare când este utilizat ca aditiv.
 
Se consideră că doza zilnică de aluminiu din alte surse alimentare ( prin utilizarea foliilor şi vaselor de 
aluminiu etc.) este mai mare decât cea ingerată ca aditiv.
 
Concentraţiile mari de aluminiu pot cauza efecte secundare grave la om (deteriorări ireversibile la nivelul 
sistemului nervos etc.)
 
 
E163 – ANTOCIANI
 
Antocianinele şi antocianidinele reprezintă o grupă largă de coloranţi naturali. Culoarea majorităţii fructelor, 
florilor şi fructelor de pădure este rezultatul unei combinaţii de antocianine şi antocianidine. Compuşii 
individuali sunt izolaţi din diferite specii de plante. Aditivii E 163 (i)-(iii) sunt mixturi.
Sunt utilizaţi pe scară largă, dar coloranţii sunt instabili, fiind influenţaţi de temperatură, lumină şi pH.
 
Nu sunt permişi în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman nu a fost determinată decât pentru E 163(ii), pentru acesta fiind de 
până la 2,5 mg/kg corp.
 
Nu au fost semnalate efecte secundare la cantităţile folosite în alimente.
 
 
E160b – ANNATO, BIXINA, NORBIXINA
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor naturali, obţinuţi din seminţele copacului anatto (Bixa orellana ). 
Annatto este numele extractului brut, în timp ce bixina este colorantul solubil în grăsimi, iar norbixina este 
colorantul solubil în apă. Gama de culori este de la roşu la brun, în funcţie de solventul utilizat pentru 
extracţie.
Se utilizează în brânzeturi maturate şi topite (15-50 mg/kg), margarine şi alte grăsimi emulsionate (10 mg/kg), 
cereale pentru micul dejun (25 mg/kg), snacksuri (20 mg/kg), deserturi şi produse fine de brutărie (10 mg/kg), 
ornamente pentru cofetărie (20 mg/kg) şi în unele lichioruri (10 mg/kg).
 
Aceşti aditivi nu sunt permişi în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 12 mg/kg corp pentru bixină şi 0,6 mg/kg corp pentru 
norbixină. Annato poate produce alergii şi eczeme datorate unui component deocamdată necunoscut.
 
 
E160a – ALFA-, BETA- şi GAMMA- CAROTEN
 
Aditivi alimentari din categoria coloranţilor naturali, obţinuţi din morcovi.
Sunt insolubili în apă, iar gama de culori variază de la galben la oranj, în funcţie de solventul utilizat la 
extracţie.
 
Este permisă utilizarea în toate tipurile de produse alimentare, conform cantităţilor prevăzute de reţete, cu 
excepţia celor destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 5 mg/kg corp. Nu se cunosc efecte secundare la 
concentraţiile folosite în alimente. Carotenul este o sursă de vitamina A (2 părţi caroten egal o parte 
vitamina A).
 
Concentraţii superioare dozei zilnice admise pot duce la o coloraţie galbenă a tegumentelor, la uscăciunea 
buzelor, mucoasei nazale şi ochilor, iar administrarea timp îndelungat de doze mari declanşează simptomatologia 
specifică hipervitaminozei A (afectiuni ale pielii şi ficatului, la copii căderea părului, afectarea oaselor, 
dureri de cap, vomismente şi diplopie, iar la femeile gravide poate provoca malformaţii ale fătului, afectând 
în special sistemul nervos al acestuia).
 
 
E133 – ALBASTRU BRILIANT (Brilliant Blue FCF)
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor sintetici obţinut din gudron de huilă.
Conferă culoarea albastră şi este admis a se folosi în cantităţi cuprinse între 50 şi 500 mg/kg sau mg/l, singur 
sau în combinaţie cu alţi coloranţi, într-o gamă diversă de produse, cum sunt: băuturile alcoolice şi nealcoolice, 
produse conservate din fructe şi legume, deserturi pe bază de grăsimi, fructe sau lapte, prăjituri, biscuiţi,
napolitane, snacksuri, produse de cofetărie, preparate şi conserve din peşte, brânză topită, sosuri, condimente, 
muştar, suplimente alimentare şi preparate dietetice etc.
 
Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 12,5 mg/kg corp.
 
Acest colorant a fost interzis în unele ţări din Europa, pentru ca în prezent Comitetul Ştiinţific pentru 
Alimentaţie al Comisiei Europene să îl considere sigur şi să permită folosirea lui. Totuşi, unele persoane acuză 
reacţii alergice, nefiind recomandat nici copiilor hiperactivi.
 
 
E131 – ALBASTRU PATENT V
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor sintetici.
Conferă culoarea albastră, şi este admis a se folosi în cantităţi cuprinse între 50 şi 500 mg/kg sau mg/l, singur 
sau în combinaţie cu alţi coloranţi, într-o gamă diversă de produse, cum sunt: băuturile alcoolice şi nealcoolice, 
produse conservate din fructe şi legume, deserturi pe bază de grăsimi, fructe sau lapte, prăjituri, biscuiţi, 
napolitane, snacksuri, produse de cofetărie, preparate şi conserve din peşte, brânză topită, sosuri, condimente, 
muştar, suplimente alimentare şi preparate dietetice etc.
 
Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 15 mg/kg corp.
 
Concentraţiile utilizate în alimente duc rar la reacţii alergice, însă acest colorant foarte solubil în apă poate 
funcţiona şi ca eliberator de histamină, intensificând simptomele caracteristice astmului.
 
 
E129 – ALURA RED (Roşu Allura AC)
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor sintetici azoici.
Conferă culoarea roşi şi este admis a se folosi în cantităţi cuprinse între 50 şi 500 mg/kg sau mg/l într-o gamă 
diversă de produse, cum sunt: băuturile alcoolice şi nealcoolice, produse conservate din fructe şi legume, 
deserturi pe bază de grăsimi, fructe sau lapte, prăjituri, biscuiţi, napolitane, snacksuri, produse de cofetărie, 
preparate şi conserve din peşte, brânză topită, sosuri, condimente, muştar, suplimente alimentare şi preparate 
dietetice etc. Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
 
Deoarece este un colorant azoic, cu potenţial toxic recunoscut, poate produce intoleranţă la persoanele sensibile 
la salicilaţi. Ca eliberator de histamină, poate intensifica simptomele caracteristice astmului. În combinaţie cu 
benzoaţii (E 210-215) favorizează hiperactivitatea la copii.
 
Unul dintre produşii săi de descompunere poate duce la apariţia leucemiei, când este prezent în cantităţi ridicate.
 
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 7 mg/kg corp, putând fi foarte uşor depăşită prin consum 
cumulat. De asemeni, în unele produse se pot folosi combinaţii de coloranţi, fapt ce îngreunează un eventual calcul 
al dozei.
 
 
E123 – AMARANT
 
Aditiv alimentar din categoria coloranţilor sintetici azoici.
Conferă culoarea roşie şi se utilizează numai în icre de peşte, băuturi spirtoase şi vinuri aperitive în cantitate 
de 30 mg/kg sau 30 mg/l.
 
Datorită toxicităţii, doza zilnică admisă pentru consum uman este de numai 0,5 mg/kg corp. Fiind un colorant azoic, 
produce intoleranţă la persoanele sensibile la salicilaţi. Ca eliberator de histamină, intensifică simptomele 
caracteristice astmului.
 
În combinaţie cu benzoaţii (E 210-215) cauzează hiperactivitatea la copii. A fost stabilită o conexiune între 
tumori şi amarant, fapt pentru care a fost interzis în SUA şi fostele state sovietice.
 
Până în 2002 nu a fost permis în România, dar a fost introdus ca urmare a alinierii legislaţiei la cea europeană.